Nutriplant

Informatii despre microelemente

serban — Sat, 23 Apr 2016 20:56:24 +0000

Importanţa şi rolul microelementelor în nutriţia plantelor

Magneziu (Mg)

Este necesar plantelor, pe toată perioada de vegetaţie. Se acumulează continuu în frunze până la sfîrşitul maturării. În comparaţie cu N, K şi P, cantităţile de magneziu sunt mult mai mici, încât cerinţele de nutriţie ale plantei sunt asigurate pe cale naturală din rezervele solului. Participă la procesul de fotosinteză şi la activarea enzimelor. Mobilitatea magneziului este foarte mare, fiind transolcat cu uşurinţă din frunzele bătrâne către cele tinere. Se întîlneşte în cantitate mai mare în organele tinere aflate în creştere, acolo unde se găseşte şi fosforul, de unde concluzia că are un anumit rol în nutriţia plantei cu fosfor.

Fier (Fe)

Planta consumă cantităţi mici de fier, încât cerinţele de nutriţie sunt asigurate din rezervele solului.
Ca şi magneziul, fierul participă la sinteza clorofilei, mai exact la formarea cloroplastelor, care conţin 80% din fierul existent în organele verzi ale plantei.
Cel mai important rol are fierul prin participarea la sistemele enzimatice.
După cum se ştie, aceste enzime controlează procesul de respiraţie la plante.

Bor (B)

Are un rol fiziologic hotărâtor în procesul de legare al florilor (germinarea grăunciorilor de polen), diviziunea organelor florale (formarea anterelor, tuburilor polinice).
Frunzele tinere conţin mai mult bor, decât cele bătrâne. Lipsa sau insuficienţa borului, cauzează mărgeluirea şi meierea plantei.
Excesul de bor în sol este toxic pentru planta (limbul frunzelor se necrozează pe margini, cârceii prezintă îngroşări de culoare brună). Pragul de toxicitate este considerat când solul conţine 2-5 ppm B hidrosolubil.

Zinc (Zn)

Activează diferite sisteme enzimatice care acţionează în procesul de respiraţie, sinteza auxinelor, acizilor ribonucleici, vitaminelor şimetabolismului proteic.
Rădăcinile plantei conţin cel mai mult zinc (peste 90%). Deplasarea zincului din rădăcini spre frunze se face sub formă de compuşi chelatici. Frunzele tinere şi în special cele de la vârful plantei conţin mai mult zinc decât cele bătrâne.

Mangan (Mn)

Ca şi zincul, are un rol strict fiziologic în metabolismul plantei. Există o corelaţie între conţinutul plantelor în mangan şi fier în sensul că la 1,5 sau 2,5 părţi fier, corespunde o parte de mangan. De astfel, manganul şi fierul reprezintă perechea de catalizatori cea mai importantă pentru procesele oxidoreducătoare din plante. Fiind un component al cloroplastelor, manganul participă la fotoliza apei, având rolul esenţial de donare de electroni în fotosistemul II din procesul de fotosinteză. De aceea frunzele, conţin cantităţile cele mai mari de mangan. Influenţa pe care o are manganul asupra metabolismului plantei, constă în creşterea conţinutului în zaharuri şi azot proteic. Rezerva naturală a solului în mangan, asigură cerinţele de nutriţie ale plantei.

Cupru (Cu)

Cuprul este un microelement cu rol esential in dezvoltarea plantelor. Cuprul ajuta la producerea de clorofila, sinteza proteinelor si respiratia plantelor. Cea mai mare cantitate de cupru din plante se regaseste in clorofila. Deficienta de cupru poate determina imbatranirea prematura a plantelor sau un nivel scazut de clorofila ( frunze usor decolorate). In general, exista doi factori care influenteaza cantitatea de cupru prezenta in sol: pH-ul si materia organica. Solurile acide, bogate in turba sunt cele mai predispuse sa aiba o deficienta de cupru , adica tocmai solurile care se utilizeaza la plantele la ghiveci. Cantitatea de cupru din solurile bogate in materie organica este mai mica, fapt pentru care se recomanda aplicarea de fertilizanti foliari care au in componenta cupru. Plantele care prezinta o deficienta de cupru se dezvolta insuficient, infloresc tarziu sau sunt sterile. Deficienta accentuata de cupru se poate observa pe frunzele planteiintrucat varful acestora capata o nuanta albastruie.

Informatii despre elementele NPK – Azot / Fosfor / Potasiu

serban — Sat, 23 Apr 2016 20:30:19 +0000

Importanţa şi rolul elementelor nutritive

Azotul (N)

Rămâne elementul nutritiv cel mai important pentru toate plantele. Plantele consumă azotul pe toată perioada de vegetaţie, cantitatea cea mai mare acumulându-se în frunze (25,7%). Fenofaza în care se înregistrează consumul cel mai mare de azot, este cea de formare a strugurilor legatul florilor, până la pârgă). Lipsa sau insuficienţa azotului, influenţează vigoarea de creştere a viţelor (lăstarii rămân subţiri, cu frunze mici) şi limitează drastic producţia de struguri (struguri mici, cu boabe mărunte). Excesul de azot în nutriţia plantelor, are urmări negative prin prelungirea perioadei de vegetaţie.
Trebuie de avut în vedere că înainte de căderea frunzelor, azotul migrează din frunze în organele lemnoase ale plantei, unde se acumulează ca substanţe de rezervă. Deci, azotul trebuie privit ca un element nutritiv reciclabil de către plante.

Fosporul (P)

Ca şi potasiul, se acumulează treptat în frunze şi lăstari (24%) până la intrarea strugurilor în pârgă, după care predomină acumularea în struguri (29,2%). Formele organice ale fosforului, care rezultă în urma reacţiilor de esterificare cu zaharurile, lipidele şi protidele, sunt cele mai importante.

Potasiul (K)

La fel ca azotul, este necesar plantei pe toată durata perioadei de vegetaţie. Se acumulează treptat în frunze (26,9%).
Potasiul deşi este consumat în cantitate mai mare decât azotul, rolul său în sporirea producţiei de struguri nu este pe deplin lămurit, deoarece nu face parte din nici un compus organic sintetizat de planta. Ceea ce se cunoaşte este că potasiul reglează starea de hidratare a ţesuturilor, păstrează turgescenţa celulelor şi măreşte presiunea osmotică. Prin aceasta, apa este reţinută ân organele verzi ale plantei şi atunci când insolaţia este puternică şi higroscopicitatea relativă a aerului este scăzută.Este un element nutritiv reciclabil; toamna migrează din frunze în organele lemnoase ale plantei.

Program de fertilizare cu ingrasaminte

serban — Sat, 23 Apr 2016 11:25:12 +0000