Importanţa şi rolul elementelor nutritive
Azotul (N)
Rămâne elementul nutritiv cel mai important pentru toate plantele. Plantele consumă azotul pe toată perioada de vegetaţie, cantitatea cea mai mare acumulându-se în frunze (25,7%). Fenofaza în care se înregistrează consumul cel mai mare de azot, este cea de formare a strugurilor legatul florilor, până la pârgă). Lipsa sau insuficienţa azotului, influenţează vigoarea de creştere a viţelor (lăstarii rămân subţiri, cu frunze mici) şi limitează drastic producţia de struguri (struguri mici, cu boabe mărunte). Excesul de azot în nutriţia plantelor, are urmări negative prin prelungirea perioadei de vegetaţie.
Trebuie de avut în vedere că înainte de căderea frunzelor, azotul migrează din frunze în organele lemnoase ale plantei, unde se acumulează ca substanţe de rezervă. Deci, azotul trebuie privit ca un element nutritiv reciclabil de către plante.
Fosporul (P)
Ca şi potasiul, se acumulează treptat în frunze şi lăstari (24%) până la intrarea strugurilor în pârgă, după care predomină acumularea în struguri (29,2%). Formele organice ale fosforului, care rezultă în urma reacţiilor de esterificare cu zaharurile, lipidele şi protidele, sunt cele mai importante.
Potasiul (K)
La fel ca azotul, este necesar plantei pe toată durata perioadei de vegetaţie. Se acumulează treptat în frunze (26,9%).
Potasiul deşi este consumat în cantitate mai mare decât azotul, rolul său în sporirea producţiei de struguri nu este pe deplin lămurit, deoarece nu face parte din nici un compus organic sintetizat de planta. Ceea ce se cunoaşte este că potasiul reglează starea de hidratare a ţesuturilor, păstrează turgescenţa celulelor şi măreşte presiunea osmotică. Prin aceasta, apa este reţinută ân organele verzi ale plantei şi atunci când insolaţia este puternică şi higroscopicitatea relativă a aerului este scăzută.Este un element nutritiv reciclabil; toamna migrează din frunze în organele lemnoase ale plantei.